DOAGĂ

ge s.f. 1. клёпка /. (бочки, кадки). 2. колодезный сруб; // a-i lipsi cuiva o doagă sau a fi cam într-o doagă — клёпки / винтика не достаёт / не хватает;a ajunge / a cădea / a veni în doagăa cuiva — выжить из ума; a ajunge / a cădea în doagăa copiilor — впадать в детство;a da în doagă — а morţii сыграть в ящик;a lăsa pe cineva în doagă lui — махнуть рукой на кого-л.