CĂSĂTORIE
ii s.f. брак т.;бракосочетание п.;женитьба /.;замужество п.;
a lua în căsătorie — жениться;a încheia — о căsătorie вступить в брак;certificat de căsătorie — свидетельство о браке;căsătorie civilă — гражданский брак;căsătorie religioasă — церковный брак;căsătorie de convenienţă — брак по расчёту;căsătorie fericită — счастливое замужество;
счастливый брак;
a da în căsătorie — выдать замуж;a cere în căsătorie — свататься, просить руки.